"extrapoland duelul sau cu Wagner, reflectiile asupra civilizatiei grecesti si modernitatii si opozitia intre Renastere si Reforma, Nietzsche sugera ca istoria umanitatii oscila intre 2 poli opusi – cel al sanatatii si cel al decadentei: Viata in ascensiune, cu arta raspunzand afirmativ lumii materiale si clipei prezente – sau Viata in declin, concentrandu’se asupra lui dumnezeu, asupra transcendentului si altruismului, respingand existenta instinctelor:
"la fel ca Wagner – sunt un copil al acestui secol, adica un decadent. cu deosebirea ca mi’am dat seama si m’am pus in garda."
in opinia lui N, umanitatea cultivata va supravietui probabil numai daca, in viitor, arta va reflecta si va insufla publicului simtaminte sanatoase precum independenta, putere, bunastare, multumire – mai degraba decat acele emotii intalnite in opera lui W unde sublimarea extrema a avut ca rezultat supliciul si inrobirea.
el n’a procedat la expunerea argumentului direct in termeni politici – dar se desprind implicatii evidente pt politica culturii si pt viata politica in sine. ne’am putea gandi la dragostea lui Goebbels pt o asemenea muzica de film de tip wagnerian, menita sa trezeasca in suflet fanatismul si devotamentul orb fata de Patrie; ca si la intregul fenomen al artei constranse sa se puna in slujba regimurilor totalitare in sec 20. insa nici un ganditor n’ar fi putut sa priceapa mai bine pericolul intoxicarii in masa si al disparitiei raspunderii individuale decat acest Nietzsche, care a fost considerat odinioara in mod absurd, drept nazist.
sanatate, societate sanatoasa, viata psihica sanatoasa, arta sanatoasa: tocmai din cauza acestei denaturari naziste a ideilor – noi am ajuns sa privim termenii ca suspecti, ca paravan pt mascarea unui plan de uniformizare si controlare a societatii. dar preocuparea lui N pt puritate – a intentiei artistice, a receptivitatii artistice – era de ordin clasic, ba chiar mai temeinica."
