Un Pictor Ratacit


Vreau sa desenez ziua aceea pe un pergament si sa il pun bine, printre amintiri. Sa îl despachetez apoi, de câte ori simt nevoia sa zâmbesc unui carpe diem ca la carte. Vreau sa desenez lacul murdar si plin de frunze galbejite de anul trecut, copacii înfloriti în culorile stridente ale unei fuste hipiote, soarele deloc stirb, si fata ei agatata de a mea printr-un sarut. Si as mai vrea sa desenez 2 umbre deloc simetrice, umbrele noastre, privind în lacul plin de alte mii de umbre. Si as mai vrea sa desenez batistele ei de hârtie, si sticlele noastre de apa minerala, si hainele de pe noi, si trupurile noastre, (pâna atunci straine), care stateau alaturate pe un butuc sub forma unui skatebord din epoca lui Flinstone...
Vreau sa desenz la urma fuga noastra dupa autobuz, esarfa mea exagerat de parfumata a primavara si sapca lui în care se ascundea de atâtea ori. Si as mai desena gustul marilor mici mâncati cu atâta pofta la han, si vorbele noastre sincere si starea de bine si de degajare în care ne aflam, si fantezia mea din moara si bratul ei drept încolacit pe dupa gâtul meu, si mângâiatul lui stângaci si totodata agresiv, si sarutul ei inocent, si mirosul leilor africani din zoo, si emotia pitigoiului mâncând firmiturile noastre si si si... mi s-au topit culorile pâna sa desenz ceva. Si daca tu crezi ca m-am îndragostit, te înseli! Am trait doar foarte intens clipa si de aceea... am vrut doar sa o desenez, ca pe o amintire ce va dainui in timp.