Inchid Ochii si Zambesc


Fumeaza-ti tigara si lasa-ma sa ma pierd odata cu fumul ei in ploaie. In intuneric stam ascunsi de lume, doar fulgerele ne tradeaza fiintele, ca apoi sunetele intense ale tunetelor sa ne dezmierde usor fruntile ridate. Sorbeste nicotina, in timp ce corpul meu se zbate sa inteleaga ce s-a intamplat. Lasa fumul sa se indeparteze de noi, plutind domol spre geamul deschis in ploaia calda de vara care se incapataneaza sa cada cand totul este firbinte. Ramai pierduta ca si mine. Nu-mi spune nimic, lasa-ti mana pe pielea mea sa ingane ce simti. N-am nevoie de cuvinte care descriu desavarsirea, ci doar de corpul tau cald sub care sa-mi ascund chipul slut, pe care s-a intins glorios nisipul aspru al marii. Aud ploaia cum isi arunca picurii pe pervaz, amenintand o intensificare atroce. Nu mai conteaza. In bratele tale, lipit de pieptul tau, ascult bataile inimii. O simt cum danseaza de fericire. Inchid ochii si zambesc, esti langa mine. Maine iar vei pleca, vei deveni doar o umbra sub a carei soarta nefasta ma voi afla mereu.

O Luna Rosie


O alta zi s-a scurs printre vene pompand amintiri si flash-uri de culoare. Valuri negre de ciori zguduie cerul instelat, cu luna sa in sange. Drumuri in intuneric, felinare ce nu emana caldura, oameni grabiti si pocnituri subtile de nicotina arsa, ce in vant se risipeste, din tigarile celor ce s-au asezat langa obelisc. Se misca totul in jur, in fiecare secunda eruptii de ganduri sterile si constipatii de sentimente insurgente ne izbesc trupul, inundatii torentiale de vorbe goale ne surpeaza constiinta. Ca frunzele ce se desprind moarte spre cripta, impinse fara directie de vant, aparem si noi, sub presiunea celor patru puncte cardinale. Luciditatea timpului ne sapa usor, ne macina neuronii, ne trateaza cu nevroza, sarutandu-ne habsan inainte sa inchidem definitiv ochii. O simt cum ma cuprinde, vad cum ma modeleaza in timp ce isi ghideaza acele pe cadranul orologiului vechi cocotat pe turnul catedralei, evoluand in neant. Nimeni nu vrea sa deranjeze intunericul instalat, toti se misca mortuar in extazul produs de lipsa luminii ca in cripta.


Intunericul ma atrage, e ca si moartea, rece, neinteles, inecat in mister. E ca si cum ti-ai lasa intreg corpul condus de simturi,fara sa mai privesti in jur, fara sa mai judeci dupa aparente. Asa m-as izbi de oameni, ar simti ca exist! Un trup cald, pe ai carei substanta se gasesc urme de trairi. Se aprind filamentele. Roiuri de insecte zboara sa le inghita caldura. In spate mi se compune umbra, taciune! Lumina imi indreapta capul spre pamant, pasii mi incinge, grabindu-ma spre casa. Deasupra celor zece nivele, sub cerul instelat, cu luna sa in sange, ma aflu. Mici dare de lumina se zaresc in departare. Luna rosie imi ia toata energia, ducandu-ma in pragul lesinului. Luna mea in sange, roasa pe jumatate de intuneric, sopteste-mi despre moarte! As vrea sa-i simt uneori nefiinta rece, suflarea demonica, privirea pretentioasa si neascutitele ei lame cu care desprinde viata de movila de lut aflata in fata-i, iar dincolo de ea, tacere.