TLÖN

cu Rokossovsky

2012-01-27T18:07:00.000+02:00

"I have no Suvorov, but Rokossovsky is my Bagration." [Stalin]

Konstantin Rokossovskiy (Polish: Konstanty Ksawerowicz Rokossowski, Russian: Константин Константинович Рокоссовский; December 21, 1896 – August 3, 1968) was a Polish-origin Soviet career officer who was a Marshal of the Soviet Union, as well as Marshal of Poland and Polish Defence Minister, who was famously known for his service in the Eastern Front, where he received high esteem for his outstanding military skill. He is considered one of the Red Army's greatest strategists.

Rokossovsky held senior commands until 1937, when he became caught up in Joseph Stalin's Great Purge and accused of being a Polish spy. His association with the cutting edge methods of Marshal Tukhachevsky may have been the real cause of his conflict with more traditional officers such as Semyon Budenny, who still favoured cavalry tactics, and whose policy disagreements with Tukhachevsky triggered the Great Purge of the Red Army, which resulted in the execution of the latter and many others. Rokossovsky, however, survived.

It is reported that he escaped the fate of so many other officers caught up in the purge by proving to the court that the officer whom his accusers claimed had denounced him had been killed in 1920 during the civil war. During interrogation under torture he lost nine teeth, had three ribs cracked and had his toes smashed with a hammer. According to Alexander Solzhenitsyn he endured two mock shooting ceremonies where people were shot dead around him.

In his famous "secret speech" of 1956, Nikita Khrushchev, when speaking on the subject of the purges, mentioned Rokossovsky, saying, "suffice it to say that those of them who managed to survive, despite severe tortures to which they were subjected in the prisons, have from the first war days shown themselves real patriots and heroically fought for the glory of the Fatherland."

In a famous incident during the planning in 1944 of Operation Bagration, Rokossovsky disagreed with Stalin, who demanded in accordance with Soviet war practice a single break-through of the German frontline. Rokossovsky held firm in his argument for two points of break-through. Stalin ordered Rokossovsky to "go and think it over" three times, but every time he returned and gave the same answer "Two break-throughs, Comrade Stalin, two break-throughs." After the third time Stalin remained silent, but walked over to Rokossovsky and put a hand on his shoulder. A tense moment followed as the whole room waited for Stalin to rip the epaulette from Rokossovsky's shoulder; instead, Stalin said "Your confidence speaks for your sound judgement," and ordered the attack to go forward according to Rokossovsky's plan. The battle was successful and Rokossovsky's reputation was assured.

[sursa]

Ministerul Internetului

2012-01-26T18:50:00.000+02:00

Revelion la Sorbona ne-a trimis un text. Iata-l:

Da, se va trăi online.

Masele nu vor mai călători, căci va exista un program google travel, scump e drept, care să te plimbe la Acropole din vârful patului, scăpând şi de căldură, deci industria transporturilor şi a turismului ar avea de suferit enorm, dar ce dacă anumite ţări şi ministere vor dispărea. Deja pe atunci va exista Ministerul Internetului iar noul petrol va fi netul pentru care vom plăti mult pe lună. Electricitatea va aparţine evreilor.

Inutil să nu ne întrebăm cine nu şi-ar dori măcar comisioanele neplăcute să se facă şi pe internet. (toate operaţiunile bancare, depunere acte ghişeu etc.) Excepţie făcând oamenii în vârstă ce nu s-au adaptat dar care nu vor mai fi, în curând. Pedanţii, mocofanii vor putea să scrie emailuri interminabile în continuare.

Bineînţeles că marea majoritate va trăi doar online. Nenorociţilor şi mizantropilor, li se va alătura marea populaţie. Adică tipul consumerist, mulţumit cu orice i se vinde, ce nu caută nimic şi care vrea să fie ca toată lumea, (mătase, poliester, fleoşc, caviar, icre, o apă şi un pământ). Legumele le ia de pe cutare site, nu vrea să le culeagă sau să le planteze el iar legumele poate oricum nu se vor mai planta. Cu prietenii se vede online. Cum nu mai trebuie să se vadă afară cu oamenii, a scăpat, nu mai trebuie să facă sport. Vom fi graşi dar virtual ne vom modifica cum vrem înfăţişările.

De oamenii cool nu vom scăpa nici atunci, vor exista, vor fi bizarii ce ies din casă, se vor încăpăţâna să folosească cuvântul arhaic ‚real’, nu se vor masturba la filme online ci vor face amor cu oameni, vor merge pe jos pe stradă, vor mânca la restaurant şi nu online, vor cumpăra aşa numitele cărţi pe suport de hârtie etc. şi alte drăcii.

Şi dacă tot se va lucra online, de pe canapea şi toate cumpărăturile le vor face online, atunci de ce să-şi mai cumpere pantofi dacă nu vor ieşi niciodată şi pot să îi deseneze online....şi doctorii să ne lase în pace, nu pot presta servicii online, gata, nu mai avem nevoie, şi în fond, de ce să îmi prelungesc viaţa şi de ce să nu mă sinucid liniştit.

Sinuciderea, o ultimă prejudecată.

cu Lacan

2012-01-23T13:17:00.001+02:00

"Impreuna cu Francis Goullin si Robert de Saint Jean, Lacan a inceput sa frecventeze libraria pe care o tinea Adrienne Monnier la nr 7, rue de l'Odéon; ea organiza lecturi publice la care erau invitati scriitori deja celebri: André Gide, Jules Romains, Paul Claudel. Lacan s-a aratat interesat si de dadaism, iar curand a descoperit spiritul nou si prima forma de suprarealism prin lectura revistei Littérature. I-a cunoscut pe André Breton si pe Philippe Soupault, si a asistat plin de incantare la prima lectura a lui Ulise, de James Joyce, la libraria Shakespeare and Co. In aceasta perioada, in timpul unei grave crize melancolice, a respins cu violenta universul familial si valorile crestine in care fusese crescut. Catre 1923 a auzit pentru prima data teoriile lui Freud, dar atentia i-a fost retinuta de ideile lui Charles Maurras. Fara sa adere la principiile antisemitismului, l-a intalnit pe acesta din urma de mai multe ori si a participat la reuniuni organizate de Action Française, descoperind astfel un radicalism si un cult al elitelor care l-au ajutat sa se indeparteze si mai mult de mediul familial pe care l-a urat intotdeauna.

Alfred si Emilie au inceput sa se ingrijoreze cand au vazut atitudinea fiului lor ce isi dispretuia originea, era imbracat ca un dandy si visa sa devina Rastignac. Respingerea religiei si abandonarea credintei au prins un contur mai ferm atunci cand Lacan a inceput sa citeasca in germana opera lui Nietzsche. In 1925, a redactat un minunat elogiu al gandirii filozofului, ce avea sa fie rostit de fratele lui la banchetul organizat pentru sarbatoarea Sfantului Charlemagne. Textul era o adevarata provocare pentru autoritatile colegiului Stanislas; acuza de nulitate filozofia engleza si punea in valoare marea traditie germana."

[Élisabeth Roudinesco – Lacan]

ce misto e afara

2012-01-22T08:41:00.001+02:00

hai sa ne dam cu saniuta si sa ascultam la ipod BWV 232.

And Sarpedon says to Glaukos

2012-01-21T09:30:00.000+02:00

On a battlefield King Frederick II of Prussia rebuked a hesitant young officer: "Dog! Were you hoping to live forever?" And Sarpedon says to Glaukos in the Twelfth Book of The Iliad: "My friend, if you and I could escape this battle and live forever, ageless and immortal, I myself would never fight again... But a thousand deaths surround us and no man can escape them. So let us move in for the attack".

[Guy Debord – In girum imus nocte et consumimur igni]

Scrisoare deschisa adresata Presedintelui Romaniei, Traian Basescu

2012-01-20T06:03:00.000+02:00

Serenissima Majestate,

Ca supus loial sunt gata sa sar in ajutorul multincercatei Voastre autoritati. Sponsorizati, va rog, constructia neintarziata a douasprezece Montgolfiere, ce vor pluti pe deasupra Bucurestilor si a principalelor Voastre capitale de judet, raspandind polemici – pe care ma ofer sa le scriu eu insumi – impotriva inamicilor Vostri.

Nu ma indoiesc, Excelenta, ca asemenea mesaje cazand din cer ii vor ingrozi indeajuns pe supusii Vostri, facandu-i sa renunte pe loc la revoltele lor prostesti.

Cetateanul Vostru cel mai loial,

Nechayev

Bucuresti, 20 Ianuarie 2012, orele 6 dimineata

PS: Grabiti-Va, Sire!

[pastisa dupa Andrei Codrescu]

in girum imus nocte et consumimur igni

2012-01-19T07:51:00.000+02:00

si totusi imi place rascoala asta, delicatul inceput de febra, simptom al unei boli inca nesigure, necoapte, departe de adevarata incandescenta, de adevaratele origini, agresivitate inaintand pe dibuite, facandu-si loc in casa noastra ca un prieten vechi. peste cativa ani, cine stie.

CCCP

2012-01-06T13:47:00.000+02:00

din nou, muzica sovietica – de cea mai buna calitate – pentru voi. DJ Žižek la pupitrul de mixaj.

Farewell of Slavianka (Russian: Прощание славянки - Proshchanye Slavyanki) is a Russian patriotic march, written by the composer Vasily Agapkin in honour of the Bulgarian women bidding farewell to their husbands who left for the First Balkan War. The march premiered in Tambov in 1912 and was subsequently released as a single. Slavyanka means "Slavic woman".

acelasi cantec, cu versuri si cor sovietic:

White Army, Black Baron (Белая армия, чёрный барон, "Belaja Armija, čёrnyj Baron" in Russian) is a marching song written by Pavel Grigor'ev and composed by Samuil Pokrass. Written in 1920, during the Russian Civil War, the song was meant as a combat anthem for the Red Army.

"Rusia este insa o tara plina de energii si de sperante halucinante, care se gandeste intotdeauna la o revolutie totala. de acolo trebuie sa ne asteptam la gestul hotarator, nu de la francezii care continua sa se balaceasca in égalité si fraternité sau de la badaranii aia de nemti, incapabili de gesturi mari." [Eco – Cimitirul din Praga, cap 26]

solutia unei enigme

2011-12-16T02:09:00.001+02:00

"exista un grad al uimirii care alunga teama; in aceasta stare se ridica valul usor care acopera lumea. astfel, se spune ca in centrul ciclonului domneste o totala acalmie. in locul acela trebuie ca lucrurile se vad mai stabile si mai clare decat oriunde.

mi se pare ca si in razboi, chiar in momentul capturarii unei transee, se asternea o acalmie asemanatoare. dupa uraganul artileriei, dupa asalt, dupa lupta corp la corp, avea loc un reflux profund. vacarmul turbat al bataliei, ajuns la punctul maxim, era inlocuit de o tacere brusca. dupa anihilarea adversarului campul de lupta semana cu un furnicar al carui tumult se pietrifica.

apoi, urechea incepea sa perceapa strigatele monotone ale ranitilor. o stranie expresie de ratacire se citea pe toate chipurile, ca si cum, din spatele unor decoruri sclipitoare, ar fi aparut solutia ciudata a unei enigme, cautata de multa vreme: ca lumea este un imens azil de nebuni, dar si ca nebunia ei ascunde o metoda si chiar o intentie rea.

cand lumea se dezarticuleaza, se produc fisuri prin care ghicim secretele arhitecturii, de obicei ascunse. astfel mi se parea, pentru o clipa, ca o realitate mai profunda decat aceea a victoriei se strecura in noi."

[Ernst Jünger]

Chamfort

2011-12-04T07:35:00.001+02:00

A. – Connaissez-vous Madame de L.?

B. – Non.

A. – Mais vous l’avez vue souvent.

B. – Beaucoup.

A. – Eh bien?

B. – Je ne l’ai pas étudiée.

A. – J’entends.

Y sommes-nous déjà?

2011-11-25T05:16:00.000+02:00

un articol simpatic in Le Monde:

[...] Tocqueville décrivait par ces mots le devenir des sociétés démocratiques: "Je vois une foule innombrable d'hommes semblables et égaux qui tournent sans repos sur eux-mêmes pour se procurer de petits et vulgaires plaisirs, dont ils emplissent leur âme." Y sommes-nous déjà?

cu Silouan

2011-11-24T02:29:00.001+02:00

cand e canicula citesc autori fascisti iar cand e ger devin, brusc, foarte mistic. creierul meu este configurat de vreme si de prognoza meteo. daca [asa cum anunta cercetatorii britanici] au sa dispara in curand anotimpurile intermediare, i'm fucked.

[Silouan]

BWV 812, 1

2011-11-22T15:09:00.001+02:00

Nietzsche che dice XIV

2011-11-14T01:01:00.001+02:00

interiorizarea omului. ea provine din faptul ca instincte puternice carora, odata cu instaurarea pacii si organizarea societatii, li se interzice descarcarea exterioara, cauta, interiorizandu-se, sa devina inofensive aliindu-se cu imaginatia. nevoia de dusmanie, cruzime, razbunare, violență "face cale intoarsa". in vointa de cunoastere, de pilda, exista lacomie si pofta de a cuceri, in artist se manifesta acea capacitate disparuta de disimulare si minciuna, instinctele se transforma in demoni cu care incepem lupta etc.

fericirea nu este o "consecinta a virtutii" – ci cei mai puternici redefinesc intotdeauna ca virtute propria lor stare de fericire.

Napoléon

2011-11-13T03:19:00.001+02:00

Abel Gance embarked on his greatest project, a six-part life of Napoléon. Only the first part was completed, tracing Bonaparte's early life, through the Revolution, and up to the invasion of Italy, but even this occupied a vast canvas with meticulously recreated historical scenes and scores of characters. The film was full of experimental techniques, combining rapid cutting, hand-held cameras, superimposition of images, and, most famously, his wide-screen sequences achieved, with a system he called Polyvision, by using triple cameras (and projectors) to create a spectacular panoramic effect, including a finale in which the outer two film panels were tinted blue and red, creating a widescreen image of a French flag. The original version of the film ran for around 6 hours. A shortened version received a triumphant première at the Paris Opéra in April 1927 before a distinguished audience that included the future General de Gaulle.

Antonin Artaud: Marat

The film premiered in April 1927 at the Paris Opéra to a full house and ran three hours forty minutes. When it ended the audience gave Gance a standing ovation which lasted fifteen minutes.

Abel Gance: auteur

nostalgia lui Beigbeder

2011-11-08T06:38:00.000+02:00

pentru multi dintre noi importanta [si desigur farmecul] unei culturi cum e cea franceza deriva pur si simplu din faptul ca este veche. adica, vrand-nevrand, diferita. dupa jumatate de secol de omogenizare si nivelare universala liberal-consumista, simplul fapt ca o cultura mai e capabila [fie si rar, fie si superficial] sa mearga in rasparul acestui tavalug idiot, pare miraculos, ca un miracol de mica intensitate.

animalele lui Houellebecq

2011-11-07T04:57:00.001+02:00

autentic simbol umanist, insectele colcaie ocupand intreg teritoriul ultimului roman al lui Michel Houellebecq. dar mamiferele sunt si ele prezente:

"– nu stiu sa folosesc masina de tuns iarba. mi-e teama sa nu-mi tai degetele in lame, se pare ca se intampla adesea. as putea cumpara o oaie, dar nu-mi plac oile. nu exista ceva mai tampit decat oaia."

"– imi placeau foarte mult mezelurile, zise in cele din urma Houellebecq, dar am hotarat sa renunt la ele. stiti, cred ca oamenilor nu ar trebui sa li se ingaduie sa ucida porci. v-am spus deja cat de mult imi displac oile, si raman la parerea mea. iar vaca mi se pare supraapreciata. porcul, in schimb, este un animal admirabil, inteligent, sensibil, capabil de o afectiune sincera si exclusiva pentru stapanul sau. iar inteligenta sa e cu adevarat surprinzatoare, nici macar nu i se cunosc limitele. stiati ca anumiti porci au fost deprinsi sa stapaneasca operatiile matematice simple? ma rog, adunarea si, cred, scaderea, in cazul unor specimene mai dotate."

"– pasarile nu sunt mare lucru, continua Houellebecq, niste mici pete colorate si insufletite care-si clocesc ouale si care inghit mii de insecte zburatacind de colo-colo, o viata agitata si stupida, dedicata integral inghitirii de insecte – cu pauze, uneori, pentru un modest festin cu larve – si reproducerii acestui model unic. cainele poarta in sine un destin individual si o reprezentare a lumii, insa drama lui are ceva nediferentiat, nu este nici istorica si nici macar cu adevarat narativa."

"capul lui Houellebecq era intact, fusese taiat cu precizie si asezat pe unul dintre fotoliile din fata semineului. pe catifeaua de un verde inchis se formase o mica baltoaca de sange. fata in fata cu el, asezat pe canapea, capul unui caine negru, de mari dimensiuni, taiat si el la fel de precis."

Nietzsche che dice XII [cu degradare]

2011-10-23T16:14:00.000+03:00

"oamenilor de care imi pasa le doresc suferinta, singuratate, boala, degradare – as vrea sa nu le ramana necunoscute chinul neincrederii in sine, nenorocirea celor invinsi. nu mi-e mila de ei, pentru ca le doresc singurul lucru care mai poate dovedi astazi daca cineva are sau nu are valoare: sa reziste.

o suta de singuratati profunde alcatuiesc, laolalta, Venetia. acesta e farmecul ei. o imagine pentru oamenii viitorului."

the fruits are ripe

2011-10-17T02:03:00.000+03:00

the fruits are ripe, dipped in fire, cooked

and tested here on earth, and it is a law,

prophetic, that all things pass

like snakes, dreaming on

the hills of Heaven. and as

a load of logs upon

the shoulders, there is much

to bear in mind. but the paths

are evil. for like horses,

the captive elements

and ancient laws

of the Earth go astray. yet always

the longing to reach beyond bounds. but much

to be retained. and loyalty a must.

but we shall not look forward

or back. let ourselves rock, as

on a boat, lapped by the waves.

[Hölderlin]

while Hölderlin's technique, which is tempered by Greek, is not lacking in boldly formed hypotactic constructions, still the parataxes are striking – artificial disturbances that evade the logical hierarchy of a subordinating syntax. Hölderlin is irresistibly drawn to such constructions. the transformation of language into a serial order whose elements are linked differently than in the judgment is musiclike.

[Theodor Adorno – Parataxis: On Hölderlin's Late Poetry]

Nietzsche che dice XI

2011-10-16T02:03:00.000+03:00

"omul superior" se reclama de la cunoastere: el pretinde a explora labirintul sau padurea cunoasterii. dar cunoasterea este numai deghizarea moralitatii, firul din labirint este firul moral. morala, la randul ei, este un labirint: deghizare a idealului ascetic si religios. de la idealul ascetic la idealul moral, de la idealul moral la idealul cunoasterii: mereu acelasi demers se continua, acela de a ucide taurul, adica de a nega viata, de a o strivi sub o povara. omul superior nu mai are nevoie nici macar de un Dumnezeu ca sa inhame omul. in cele din urma, omul il inlocuieste pe Dumnezeu cu umanismul. omul se impovareaza singur, se inhama el insusi, in numele valorilor eroice, in numele valorilor omului.

in cartea a patra din Zarathustra, omul superior are mai multe ipostaze: prezicatorul, cei doi regi, omul cu lipitoarea, vrajitorul, ultimul papa, omul cel mai respingator, cersetorul de bunavoie si umbra. toti acestia alcatuiesc o procesiune, o serie, un dans. asta din pricina ca se deosebesc dupa locul pe care il ocupa de-a lungul firului, dupa forma idealului etc. dar sunt totuna: sunt puterile falsului, o defilare de falsificatori, ca si cum falsul ar trimite cu necesitate la fals. poate doar Melville [The Confidence Man, 1857] e comparabil cu Nietzsche in a fi creat un prodigios lant de falsificatori, dintre care fiecare garanteaza ori chiar denunta escrocheria celuilalt, insa intotdeauna ca sa relanseze puterea falsului.

omul superior pretinde ca duce omenirea pana la perfectiune, pana la desavarsire. pretinde a recupera toate insusirile omului, a depasi alienarile, a realiza omul total, a-l pune pe om in locul divinitatii, a face din om o putere care afirma si care se afirma. dar in realitate el habar n-are ce inseamna a afirma. crede ca a afirma inseamna a duce in spate, a asuma, a suporta o incercare, a lua asupra-si o povara. este real tot ce impovareaza, este afirmativ si activ tot ce duce povara! de aceea animalele omului superior nu sunt taurul, ci magarul si camila, dobitoace ale desertului care isi au salasul in partea pustie a Pamantului si care stiu sa duca poveri in carca.

[Gilles Deleuze – Critique et Clinique, 1993]

Nietzsche che dice X

2011-10-12T04:17:00.000+03:00

"asemenea fiinte nu se prevad, ele sosesc ca soarta, fara motiv, ratiune, menajamente, pretexte, ele apar precum fulgerul, prea ingrozitoare, prea neasteptate, prea convingatoare, prea altfel pentru a putea starni fie si ura". este celebrul text al lui Nietzsche despre intemeietorii de state, acei "artisti cu privirea de bronz" [Genealogia Moralei, II 17]. sau este un text de-al lui Kafka, acela din Zidul Chinezesc? "este cu neputinta sa intelegi cum au patruns pana la capitala, care e totusi atat de departe de frontiera. cu toate acestea sunt aici, iar fiecare dimineata pare sa le sporeasca numarul. sa vorbesti cu ei e imposibil. nu cunosc limba noastra. carnivori le sunt si caii". ei bine, spunem ca astfel de texte sunt strabatute de o miscare ce vine din afara, nu incepe in pagina cartii si nici in paginile-i precedente, nu se tine in cadrul cartii si este cu totul diferita de miscarea imaginara a reprezentarilor ori de miscarea abstracta a conceptelor, asa cum se petrec ele de obicei prin cuvinte si in mintea cititorului. ceva sare din carte, intra in contact cu un pur exterior.

citim un aforism sau un poem de-al lui Zarathustra. singurul echivalent ar fi poate acela de "imbarcat impreuna cu". ceva pascalian intors impotriva lui Pascal. suntem imbarcati: iata-ne pe un soi de pluta a Medusei, bombe explodeaza imprejurul plutei, care se abate catre rauri subterane inghetate sau catre fluvii toride, nste oameni vaslesc cot la cot, ei nu trebuie sa se iubeasca unii pe altii, ei se bat, se mananca intre ei. a vasli cot la cot inseamna a impartasi, a impartasi ceva, in afara oricarei legi, a oricarui contract, a oricarei institutii. o deriva, o miscare de deriva sau "deteritorializare". o spun intr-un mod foarte vag, foarte confuz, fiindca e vorba despre o impresie, o ipoteza legata de originalitatea textelor nietzscheene. acestea formeaza un nou tip de carte.

[Gilles Deleuze – Gandirea Nomada, 1973]

marea menopauza

2011-09-22T20:02:00.000+03:00

Democracy is the menopause of western society, the grand climacteric of the body social. Fascism was its middle-aged lust.

[Jean Baudrillard]

prophetic moods

2011-09-15T09:24:00.000+03:00

la greci, dupa cum a aratat Platon in Timayos, fiinta in transa, atinsa nebuneste de divinatie, reveleaza printr-o balbaiala, care nu este cuvant, secretul pe care profetii, preoti sau poeti, poeti-preoti, vor fi insarcinati sa-l interpreteze, adica sa-l inalte pana la limbajul omenesc. in lumea biblica, Pitia si interpretul nu sunt distincti: profetul lui Israel ii reuneste pe cei doi intr-o singura fiinta. ceea ce inseamna ca divinatia greaca nu este inca deloc cuvant. ea este un zgomot originar, pe care numai omul neposedat de ea, in stare de intelegere si de masura, il poate traduce in cuvant si ritm. in lumea biblica, cel atins de spirit graieste de indata un adevarat cuvant originar, dar implinit, ritmic riguros, chiar daca este asaltat de violenta momentului.

profetia nu este numai un cuvant viitor. este o dimensiune a cuvantului, care il angajeaza in raporturi cu timpul mult mai importante decat simpla descoperire a unor evenimente ce se vor petrece. a prevedea si a anunta vreun viitor este putin lucru, daca acest viitor se situeaza in cursul obisnuit al duratei si isi gaseste expresia in regularitatea limbajului. dar cuvantul profetic anunta un viitor imposibil sau face din viitorul anuntat si pentru ca il anunta ceva imposibil, care nu s-ar putea trai si care trebuie sa rastoarne datele sigure ale existentei. atunci cand cuvantul devine profetic, nu viitorul este dat, ci prezentul este retras si orice posibilitate a unei prezente ferme, stabile si durabile. este din nou ca si desertul – si cuvantul este si el desertic – aceasta voce care are nevoie de pustiu ca sa strige si care necontenit trezeste in noi spaima, asteptarea si amintirea pustiului.

cuvantul profetic este un cuvant ratacitor care se intoarce la exigenta originara, printr-o miscare opunandu-se oricarei lentori, oricarei fixari sau inradacinari care ar fi repaus.

[Maurice Blanchot – Le Livre à venir, 1959]

deathmeciuri

2011-09-13T07:37:00.001+03:00

deci Jésus-Christ predica asa de misto in limba franceza incat, in clipul asta semnat Luis de Miranda, aproape-i dau dreptate Lui [apoi realizez, cu intarziere, ca a prefera o doctrina din motive estetice si filologice constituie un reflex tipic nietzschean].

Rimbaud cauta o pusca

2011-09-08T03:32:00.000+03:00

bref

2011-09-07T01:38:00.001+03:00

descendentii vechilor cavaleri, ultimele mladite ale raselor feudale, i se infatisara lui des Esseintes ca niste batrani bolnavi si maniaci care debitau discursuri insipide de sute de fraze. o mila nesfarsita il cuprindea pe tanar cand vedea aceste mumii ingropate in templele lor in stil Pompadour, cu gravuri si cu lambriuri de lemn. dupa cateva vizite in mediul acela se hotari, in ciuda invitatiilor, sa nu mai puna niciodata piciorul acolo. asa ca incepu sa frecventeze tinerii de varsta si din lumea lui.

majoritatea, educati in colegii de stat sau in licee, erau mai putin ipocriti si mai liberi, dar nu se dovedira nici mai interesanti, nici mai putin ingusti la minte. acestia erau petrecaretii, indragostiti de opereta si de curse, jucand bacara, pariind averi pe cai, pe carti, pe toate placerile dragi tinerilor gaunosi. dupa un an de incercari, tovarasia acestora ii starni o imensa oboseala, desfraurile lor i se parura facile si josnice, fara discernamant, fara niciun strop de caldura, fara o reala trezire a sangelui si a nervilor, plictisitoare.

putin cate putin, se apropie de oamenii de litere, gandindu-se ca va avea mai multe afinitati si se va simti mai in largul sau. fu o noua dezamagire: se simti revoltat de judecata lor razbunatoare si meschina, de conversatiile lor banale ca o usa de biserica, de discutiile lor idioate, care judecau valoarea unei opere dupa numarul de editii si beneficiile obtinute din vanzari.

in acelasi timp cunoscu liberii cugetatori, doctrinarii burgheziei, indivizi care pretindeau toate libertatile numai pentru a inabusi opiniile celorlalti, puritani nerusinati si avizi pe care ii socoti inferiori cizmarului din colt in materie de educatie.

dispretul sau fata de umanitate crescu. intelese in sfarsit ca lumea este alcatuita, in cea mai mare parte, din secaturi si imbecili.

[Huysmans – À rebours]