moment vesel

"Zarathustra observase ca un tanar il ocolea. si intr’o seara, cand umbla de unul singur pe’naltimile ce’nconjurau orasul care se numea Vaca Baltata, iata ca deslusi pe drum pe tanarul acela, cum sta cu spatele lipit de un copac privind cu ochii obositi in vale. iar Zarathustra atinse trunchiul de care tanarul se re­zema si zise:

– de’as vrea sa clatin cu puterea mea copacu’acesta nu as putea. dar vantul, pe care nu’l vedem, il clatina si’l incovoaie cum ii place. noi suntem chinuiti si’nconvoiati cum e mai rau de nevazute maini.

tanarul se ridica atunci ca uluit si zise:

– da, il aud pe Zarathustra, la care tocmai ma gandeam.

iar Zarathustra ii raspunse:

– si pentru ce ti’e frica? cu omul se intimpla ca si cu acest copac. cu cat se’nalta spre lumina – cu’atat si radacinile se'nfig mai tare in pamant in jos in intuneric si adanc. in rau.

– da, striga tanarul, in rau! cum este cu putinta sa’mi descoperi in felu’acesta sufletul?

dar Zarathustra rase: exista suflete ce nu pot fi nicicand descoperite, decat daca intai le in­ventezi.

– da, striga inca o data tanarul. in rau!"

prin clasa moarta merita sa dai o tura, wethink.

viitorul pute bine

ok, un ultim extras din dialogul Houellebecq-BHL. aici poetul agronom reactionar schiteaza Viitorul Frantei, in viziunea lui plina de sensibilitate + gingasie.

"...iar limba franceza chiar e una din victoriile acestei tari: armonioasa, lipsita de stridente, cu tonalitati restranse. calatorind mi s'a intamplat sa resimt o pornire irezistibila de a citi fie si cateva randuri scrise in fr.

alta victorie e ceea ce s'ar putea numi Franta drumurilor departamentale si a marinatei de rata. o stiam prea putin, pana acum 2-3 ani cand am strabatut'o in lung si'n lat cu masina. trebuie sa recunosc: avem o tara foarte frumoasa. peisajele rurale – combinand subtil ogoare pasuni si paduri. in mijlocul lor – satele – cu case si biserici de piatra. totul schimbandu'se atat de repede ca dupa 50 de km descoperi alta imbinare, la fel de armonioasa. greu de crezut ce chestii au reusit sa desavarseasca, de'a lungul vremii, generatiile de tarani anonimi.

[hei am luat'o razna. in zilele noastre daca admir un peisaj rural pot fi acuzat de néo-pétainisme]

se insala profund cei care'si imagineaza ca Franta asta va disparea. azi turismul e primul domeniu economic mondial si argumente turistice de asemenea forta n'au cum sa dispara, valoreaza prea multi bani. asta vin sa caute tinerii pensionari englezi dupa ce au facut cariera in City, la asta aspira cu intreg sufletul lor inflacarat si financiar, insetat de armonie, noii bogatani japonezi si rusi. si asta le'am dat. si'au capatat branza lor din lapte proaspat si bisericile in stil romanic, si'au primit rata proaspata. ii vom intampina cu aceeasi blandete pe proaspat imbogatitii chinezi si indieni.

iar pt Franta de maine, aceasta activitate economica va fi suficienta. sau isi inchipuie cineva ca vom ajunge lideri in industria de softuri sau microprocesoare? ori ca vom putea sa mentinem o industrie puternica si capabila de export? haida-de. vom pastra cateva activitati manufacturiere, cu siguranta, in sectoare gen haute couture, parfumuri, bucatarie. si, in mod exceptional, trenurile, pt ca francezilor le plac trenurile.

sa insemne oare asta ca accept fara sa cracnesc noua diviziune internationala a muncii? am oare chef sa vad Franta transformandu'se intr'o tara muzeificata, moarta, intr'un bordel turistic? sa vad ca Franta pateste ceea ce Bertrand Delanoë [acest genial precursor] tocmai ii face Parisului? fara ezitare voi raspunde: DA.

deci am salvat, in doar cateva fraze, economia franceza. asa ca iata, corespondenta noastra e departe de a fi inutila."

bowie americans panic berlin 55 omuletu

Berlinul pare sa exercite o influenta interesanta asupra artistilor [de preferinta nongermani] care'l viziteaza. nu e clar de ce dar asa e.

Bowie de ex nu doar c'a produs acolo cele mai cool albume, in late 70s, dar a dat si [arguably] cel mai bun gig al lui din deceniul asta. am gasit acum si niste bucati in HQ [din pacate nu piesele de rezistenta].

ps: apropos puteti downloada aici episodul din shitcomul lui Gervais - unde Bowie, in mare forma, sterge pe jos cu omuletu [link doar pt ro]. hilarious.

pps: in clipu de jos are fix 55 de ani. si nu'i asa ca majoritatea tipilor de 25 pe care'i stiti - arata mai rau?

deci am gasit poza asta [e pe bune, dintr'un show recent] si ma stric ma stric de ras. ironica soarta i'a rezervat Societatea Spectacolului - celui care a scris in 1967 Societatea Spectacolului [si s'a impuscat in 1994] aint it?

[jos e'o poza cu el Viu]

intreaga viata a societatilor in care domnesc conditiile moderne de productie se prezinta ca o imensa acumulare de spectacole. tot ce era inainte trait in mod direct s'a transformat in reprezentare. [SS 1.1.]

in aceasta lume rasturnata - Adevarul devine doar un moment al Falsului. [SS 1.9.]

fitze

oh, were there a banner ... a Thermopylae upon which i could spill my blood with honour, all that solitary love for which i have no use.

o gab’es eine Fahne... ein Thermopyla, wo ich mit Ehre siever bluten konnte, all die einsame Liebe, die mir nimmer brauchbar ist.

[Hölderlin]

ieri tlönienii s’au indopat, in memoriam, cu panseurile lui Ezra [ca doar nu era sa mancam bostani de halloween]. apropos aici puteti downloada free [link doar pt utilizatori din ro] un volumas delicios cu scrisorile Ezra-Joyce. chestii tari gen:

all men should unite to give praise to Ulysses. those who will not – may content themselves with a place in the lower intellectual orders.

si poze: in prima Ezra e vizibil cel mai viu din camera [spre deosebire de Joyce] – in a doua e mai mult mort decat viu si se uita la Joyce care e deja turned into Gold:

si ceva quotes, in maniera sa inconfundabila:

great literature is simply language charged with meaning to the utmost possible degree.

but the one thing you should not do is to suppose that when something is wrong with the arts, it is wrong with the arts ONLY.

the art of letters will come to an end before AD 2000. i shall survive as a curiosity.

religion, oh, just another of those numerous failures resulting from an attempt to popularize art.

the modern artist must live by Craft and Violence. his gods are violent gods. those artists [so called] whose work does not show this strife, are uninteresting.

the gods have not returned.
"they have never left us.”
they have not returned.

[canto 113]

born oct 30 – dead nov 1

the tlönians graciously bow in front of the Master.

he preached:

"less is more"

and:

"properly, we should read for power. man reading should be man intensely alive."

ce stie mai bine Thom Yorke e, nu'i asa, sa'ti dea impresia ca dispare treptat din propriile'i piese. how to disappear completely.

arguably cel mai bun cantec de pe albumul In Rainbows:

"oricat de surprinzator ar parea la varsta de 15 ani eram un adolescent mai degraba echilibrat. scoala se desfasura linistit nu fumam nu bausem un strop de alcool. ascultam muzica mai degraba psihedelica si haioasa, gen Pink Floyd. fetele, cele mai multe, ma gaseau dragut. existau desigur si semne nelinistitoare [lectura prematura a lui Baudelaire] dar nu multe....deci acea vacanta in Germania ar fi putut sa fie idilica, dar iata ca cea mai mare parte am petrecut'o in camera, devorand Cugetarile lui Pascal. Pascal – daca ii reconferim violenta originara – poate produce unui adolescent comotii nervoase mult mai violente decat cel mai violent grup de heavy metal. am primit socul direct in plex. teroarea spatiului infinit, a haului in care te prabusesti la nesfarsit. teroare pura – fragmentul 199:

"sa ne imaginam un numar de oameni in lanturi si toti condamnati la moarte, fiecare sugrumat pe rand in fata celorlalti. cei lasati in urma isi vad propria conditie in aceea a semenilor lor privindu'se unii pe altii fara speranta asteptandu'si randul. asta e imaginea conditiei umane."

trebuie sa se fi aflat in mine vreo fisura secreta, de m'am prabusit asa de'a berbeleacul. nu vreau sa fac psihanaliza, ma plictiseste, vreau doar sa semnalez ca Pascal a fost pt mine cel dintai deschizator de drumuri cel dintai ispititor [pt ca desi il citisem pe Baudelaire inainte nu'l intelegeam cu adevarat – eram captivat de pura splendoare plastica a versurilor sale].

dupa Pascal toata suferinta lumii era gata sa'si afle locul in mine. m'am apucat sa ascult France-Culture sa cumpar discurile celor de la Velvet Underground sau Stooges sa citesc Nietzsche Kafka Dostoievski si la scurta vreme Balzac Proust si tot restul."