Ne Place sa “Vrem”, dar Nu Facem


Se pare ca fenomenul de mult uzat, lansat de tineri, ca vor sa aiba o tara mai buna, ca vor sa le fie apreciate calitatile, munca, ca ei sunt viitorul si alte bla bla-uri, se naruiesc imediat când se pune la mijloc munca efectiva. Toti vor, toti pot reusi, toti se cred mari, dar când e vorba sa se ajunga acolo, se împotmolesc în propriile lor defecte, sau în cel mai mare defect, acela de a nu excela în tot ceea ce fac. Si gasesc destule motive sa spuna ca nu pot si ca nu au de ce sa mai continue, cu toate ca paradoxal, îsi doresc întotdeauna ceva mai bun, mai performant. Dintre motive, multe sunt banale: “nu mai cred în nimic”, “am o perioda grea”, “m-a suparat X”, “nu îl suport pe Y”, etc. O dezvoltare a societatii nu poate sta pe spinarea a câtorva persoane, a unui grup restrâns de tineri, nu ca nu ar fi posibil, dar imposibil pentru România. O adormire pe sânul incoerentei, a impasibilitatii si alaptarea mai mult decât trebui, nu o sa ne ofere momentul normal si natural, as spune, al întarcarii. 
Nu vreau sa ma dedic ideii ca toata lumea trebuie sa fie perfecta si muncitoare, ar fi absurd, însa un echilibru e nevoie sa îl mentinem noi tinerii, un joc menit sa asigure o comunicare adecvata, o coeziune a unei categorii aparte din societate si sa reprezinte elementul care sa balanseze acolo unde e mai multa nevoie. Poate gresesc. E adevarat sunt momente în viata personala care necesita atentia maxima, cum ar fi familia, facultatea, locul de munca, dar motivele de mai sus mi se par mai mult stupide, si chiar daca le ai, chiar daca nu îti place de ceva, de cineva, încerci sa rezolvi problema. Apoi lipsa unor viziuni venite din partea unor tineri lideri, bun organizatori începe sa lipseasca din ce în ce mai mult. Aici avem o deficienta foarte mare. Oare nu stim sa îi alegem noi? Sau se autoproclama ei cei mai buni? Pot “trata” ei defectele noastre ale tinerilor? Depinde, din nou, de alegerile pe care le facem, ce perspective avem. Tot ce am scris dedic cu mare caldura celor care stiu ce vor de la viata si îsi cunosc bine calitatea de tânar si rolul în societate. Ceilalti, pot zice ca as întelege cum vor reactiona.

Un comentariu:

  1. Acum stau si ma intreb daca acesta e vechiul blog Tlon Society, cel ticsit de Nietzsche si existentialism, is it this one? Pentru ca daca da, I'm just glad you're back :) and I hope you have a long stay.

    RăspundețiȘtergere